Acum câteva zile, Alex m-a sărutat și mi-a spus că mă iubește (și) pentru că-s creativă. I-am spus că nu mă percep ca având această abilitate și mai mult ca sigur e un lucru valabil pentru graphic designerii, copywriterii din agențiile de publicitate sau pentru artiști, fie că vorbim de muzicieni, sculptori, pictori sau poeți etc. El mi-a răspuns că a fi creativ nu se rezumă doar la cei care lucrează în domenii creative. Apoi, mi-au venit în minte întrebările: Ok, ok, atunci ce e creativitatea? De unde apare și cum o menții pe parcursul vieții? E ceva cu care te naști sau o poți dezvolta de-a lungul timpului?

Cu toții putem enumera câteva persoane creative (Da Vinci, Einstein, Frida Kahlo, Shakespeare), doar că e un pic dificil atunci când vrem s-o definim, s-o trecem de la abstractizare la ceva concret. Hai totuși să o definim cumva:

Creativitatea este abilitatea de a transcende căile tradiționale de a gândi sau acționa și a le dezvolta în idei noi, originale, în metode sau obiecte.

Și, ca să fie și mai ușor de înțeles, am să vin cu un exemplu din copilărie. Ca aproape orice fetiță, eram înnebunită după păpușa Barbie. Doar că a rămas la stadiul de iubire imposibilă (cred că pe atunci am avut primul moment de maturitate într-o relație de iubire. Știam că e acolo, dar că nu va fi posibilă, cel puțin nu în viața asta) din cauza limitărilor financiare din familie. Dar pentru că eram dornică să croiesc haine pentru păpuși, am făcut rost de una din plastic, de la o vecină. Apoi, mi-am dorit tot mai mult. Adică o casă pentru ea.

Mi-amintesc și acum când am mers împreună cu părinții mei la fostul Interex, din Ploiești, unde am văzut casa visurilor păpușii mele. Evident că am rămas câteva minute s-o analizez, voiam s-o memorez pentru că știam că nu ne-o permitem (deși, drept să spun, am încercat să mai arunc, subtil și inocent, o întrebare în speranța că voi primi un răspuns pozitiv din partea mamei; mă și imaginam cu un cor de gospel în partea dreaptă a raftului, de la care să răsune numai ”Hallelujah” pe fundal). Așa că am mers acasă, am luat cutia de la televizorul părinților mei, mi-am luat trusa de scule formată din carioci, lipici, foarfecă, scotch s.a.m.d. și i-am dat bătaie! Câteva ore mai târziu, păpușa mea stătea într-un leagăn creat pe acoperișul casei mele pătrate. Jos, la parter, avea și un aspirator de jucărie, pe care-l primisem cadou de la mama, iar în fața ușii era parcată o mașină împrumutată de la verii mei. Nici acum nu știu ce s-a întâmplat cu Volswagenul lor decapotabil.

Acum să explicăm ce este creativitatea, bazat pe exemplul anterior.

  • Este o abilitate:

La fel cum muzicienii au abilitatea de a cânta, la fel este și cu creativitatea. E o aptitudine specifică fiecărui individ, cum a fost și în cazul meu de mai sus. Pentru anumite persoane poate fi ceva natural, pot radia de creativitate atunci când stai lângă ele, dar creativitatea poate fi și dezvoltată sau îmbunătățită, prin timp și efort.

  • Transcende căile tradiționale de a gândi sau acționa:

A transcende = a trece dincolo de nivelul dat. Adică recunoști limitele care există deja și încerci să le dezvolți, să le îmbunătățești. Mai exact, să iei o cutie de televizor și să încerci s-o transformi în casa de păpuși dorită.

  • Dezvoltă idei noi și originale

Creativitatea merge dincolo de imaginație. Casa mea de păpuși nu semăna deloc cu cea din hipermarket, dar a fost construită, adaptată și dezvoltată în așa fel încât să devină ceva cu care mă pot juca, în funcție de ideile pe care le aveam în acel moment. Creativitatea mai ține și de modul în care ne raportăm la lucrurile din jurul nostru, chiar dacă nu avem toate uneltele la îndemână. Vorba aia: fă rai din ce ai.

De unde vine creativitatea?

Conceptul de creativitate a apărut abia după anul 1920. Odată cu apariția psihologiei, din secolul al 19-lea, paradigmele din lumea occidentală au făcut o trecere mai mare pe individ, pe comportamentul și calitățile sale.

Sursă studiu: 99designs.com

Creativitatea ca abilitate a fost recunoscută după succesul cărții lui Graham Wallas, ”Art of Thought”. Autorul prezintă un studiu în care vorbește despre cum gândesc creativ oamenii în viața de zi cu zi. Așa a luat viață conceptul modern al creativității.

Asta nu înseamnă că înainte oamenii nu aveau idei, doar că nu era ceva concret pentru aceștia. Ideile creative erau numite chiar inspirații divine.

Conceptul dreapta-creierului = gândire analitică vs. stânga-creierului = creativitate este un mit. Așa că atunci când vine vorba de creativitate, neurologii au identificat trei zone ale creierului care sunt motorul gândirii creative:

  • Rețeaua implicită/imaginației:

    Este rețeaua care te ajută să visezi, să-ți imaginezi cum să arate casa perfectă pentru păpușile tale sau cum e să te pui în locul altcuiva.

  • Rețeaua executivă de control:

Este cea care te menține atent și concentrat.

  • Rețeaua salience: 

Cunoscută pentru detectarea stimulilor de mediu și trecerea lor prin rețelele creierul implicit și executiv.

Cu cât sunt mai active aceste rețele și lucrează împreună, cu atât vei fi mai creativ.

Copiii sunt mai creativi decât adulții?

Într-un studiu realizat de Prof. George Land pentru NASA a rezultat că cei mici devin mai puțini creativi odată cu trecerea timpului. Dacă în 1968, aproximativ 98% dintre copiii de sub cinci ani treceau testul de creativitate, calificându-se drept genii creative, odată cu trecerea anilor, procentul scade până la 2%.

 

Ce se întâmplă, de fapt?

Când suntem mici, dezvoltăm trilioane de sinapse neuronale în primii ani de viață. Avem toate simțurile și ideile în stare brută. De aceea ne imaginăm ca fiind super-eroi, avem prieteni imaginari sau ne imaginăm că suntem în camping, când, de fapt, suntem în camera noastră, cu pătura pe noi și lanterna aprinsă. Apoi, după un proces numit tăierea sinaptică, o parte din acele conexiuni descresc cu timpul, asta pentru că unele sinapse ajung să fie folosite, iar altele nu.

Însă nu doar lipsa acelor sinapse ne inhibă creativitatea. Jung a dat viață termenului de shadow self, ce se referă la toate lucrurile interioare pe care ajungem să le reprimăm de-a lungul vieții, din cauză că acele elemente pot fi rușinoase. Cu cât încercăm mai mult să devenim perfecți (pentru că așa ne cere societatea), cu atât devenim mai distructivi cu noi înșine și, evident, mai puțin creativi. Soluția? Să medităm asupra noastră, să ne îmbrățișăm partea noastră vulnerabilă, our inner child.

Poți să devii mai creativ?

Cu siguranță! Creativitatea nu este un dar pe care doar câteva persoane îl primesc, este o aptitudine ce poate fi îmbunătățită în fiecare zi. Trebuie doar să descoperi care sunt tehnicile care te ajută să-ți pui mușchiul creativității în mișcare.

 

Surse foto: Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *