Aveam un sentiment acut că timpul nostru e scurt, mai scurt decât fusese vreodată, scurt ca o alergare de dimineață și voiam ca timpul meu să aibă sens. Și scop. Și să fie creativ. Și important. Și mai presus de orice…diferit. Voiam să las un semn al trecerii mele prin lume.

Când am început să citesc cartea lui Phil Knight (Shoe Dog), pe cuvânt că mi s-a părut scrisă de subconștientul meu pentru mine. Cred că orice om care se află la început de drum în businessul său simte același lucru. Entuziasm, dorința de a nu renunța, de a merge mai departe pe fiecare treaptă care-l duce tot mai aproape de obiectivul său.

Exista o dorință nebună de a face ca un lucru să devină palpabil, să treacă de la idee la ceva fizic. Încă nu știam ce e, cum se va întâmpla, dar știam că într-o zi o să am ceva al meu. N-aveam stare, căutam și mă căutam, mă înscriam în diverse proiecte din facultate, am făcut parte din câteva ONG-uri, asociații studențești și mă implicam în orice simțeam că mă inspiră și îmi aduce know-how-ul de care aveam nevoie. Așa am cunoscut oameni noi și am trecut prin experiențe care m-au ajutat să-mi dau seama despre puterea mea de a gestiona mai multe lucruri simultan, despre capacitatea mea de înțelegere, empatie, dar și despre limitele mele.

De la emoţie la idee

În timp, după ce m-am mutat în București, emoțiile și stările mele de melancolie erau tot mai profunde. Eram singură într-un oraș mare și încercam să-mi fac un loc al meu, chiar dacă nu știam de unde să încep. În primul an de facultate mergeam săptămânal acasă, în fiecare weekend sau chiar mai devreme. Simțeam dorul de familie, de copilărie și de pădurile care-și schimbau culorile în funcție de anotimp. Am avut o copilărie foarte frumoasă, iar situația materială mai puțin favorabilă mi-a stimulat creativitatea. Îmi construiam tot ce îmi doream din ceea ce găseam pe acasă. Stăteam foarte mult cu bunica mea, găteam cu ea, îmi spunea povești când dormeam împreună, iar iarna nu-mi lipseau vesta și bușii croiți de ea. Avea și un război la care lucra, unde rămâneam mereu fascinată cum din niște ațe ies covoare așa faine și colorate.

Iarna îmi plăcea să vin de la școală (în clasele I-IV) și-apoi să merg direct la meema (ador când îl aud pe young Sheldon spunându-i așa bunicii sale). Acolo mâncam, acolo îmi făceam temele, acolo dormeam după-amiezile. Mă trezeam cu miros de rufe înghețate, pe care le aducea de afară, de pe sârmă. Îmi amintesc clar senzația și acum.

Însă nu doar ea a contribuit la creșterea pasiunii pentru haine, ci și mama. Îmi amintesc când cumpărau materiale și își lucrau tot felul de rochii sau costume, iar eu luam rămășițele și făceam haine pentru păpuși. Aveam o întreagă colecție la ele. Am crescut înconjurată de o bunică și mamă cărora le plăcea să aibă grijă de feminitatea lor, prin simplitate și bun-gust.

După ce am terminat ultimul an de facultate, mi-am scris licența pe comportamentul consumatorului, fiind studentă la Publicitate. Dar pentru că exista și pasiunea mea pentru modă, care dorea să fie accentuată, am îmbinat ce știam din Publicitate, cu fashion, dar și cu tradițiile românești, iar lucrarea s-a numit: Integrarea elementelor folclorice în vestimentația contemporană. Institutul de Etnografie mi-a oferit toate materialele de care aveam nevoie, iar din tot citisem la momentul respectiv a reieșit un studiu cu numeroase informații despre simbolurile românești, designeri români, dar și despre consumatorii acestora, ceea ce avea să fie calea care mă ducea tot mai aproape de concretizarea ideii mele. Apoi, după ce am luat examenul la master și eram înscrisă, m-am dus acasă și am vorbit cu mama și bunica despre o idee de fotă pe care mi-o imaginam. Stăteam la calculator, le arătam diverse poze, făceam diverse schițe cu cele mai basic skill-uri ale mele de desen și le întrebam cum putem face ceva ca acolo. Erau puțin sceptice, însă într-un final am găsit o variantă care se apropia de ceea ce-mi doream.

De la prima fotă la Aceeaşi Mărie

Nu am purtat-o imediat. Mă simțeam un pic ciudat pentru că mi se părea a fi o creație care n-avea cum să fie înțeleasă de toată lumea. Doamne ferește să-mi exprim cumva personalitatea sau să transmit vreun mesaj celor din jurul meu. Dacă par stupidă?

După un an am mai creat alte două fote, iar pe una dintre ele am luat-o la un eveniment de la care am primit un feedback super pozitiv, ceea ce m-a impulsionat să continui cu asta. Apoi, am participat la un concurs unde am câștigat o finanțare cu acest concept. Tot atunci a primit și numele de Aceeași Mărie. Voiam ceva ce îmbină tradiționalul cu modernul, exact ca ceea ce voiam să exprim prin acele catrințe – Aceeași Mărie, cu altă pălărie sau Aceeași fotă, dar reinterpretată. Și ce poate fi mai bun de atât, dacă nu chiar o zicătoare românească, cunoscută de aproape toată lumea?

La final de 2018 am scos conceptul la lumina internetului, cu o serie de fote și cu branding-ul pus la punct. A urmat o perioadă de cunoaștere a brandului, am făcut o școală de fashion business și am intrat în contact cu mai mulți designeri, astfel că m-au ajutat să-mi fac o idee despre ADN-ul brandului meu. Am colaborat și cu anumite doamne din satul din care provin, din zona Munteniei, care m-au ajutat cu brodat și cusut de mână, inclusiv bunica mea – businessul având această componentă socială, prin care vreau să ajut doamne care încă știu să mai lucreze handmade.

Timp de un an și trei luni am experimentat diverse stiluri vestimentare, am creat o legătură cu cei care mă urmăreau și le-am vorbit oamenilor, în cadrul anumitor evenimente, despre acest concept. N-am avut niciodată skill-uri de speaker și simt cum uit tot ce știu atunci când mă aflu în fața unei mulțimi de oameni, îîîîîînsă cred că atunci când e vorba de ceva ce te pasionează cu adevărat, îți dorești să le spui tuturor despre asta, indiferent de emoțiile pe care le ai în momentul respectiv. Plus că asta ne oferă și autenticitate, nu devenim plați în poveștile noastre.

Atârnată de un job care nu mă mai mulțumea, la început de 2020 mi-am dorit să fac o schimbare și să duc Aceeași Mărie de la stadiul de proiect la business. Am gândit niște concepte legate de două mari personalități care au avut o contribuție în istoria României, așa că le-am ales pe Regina Maria și Maria Tănase, apoi am lucrat niște oglinzi de poșetă tradiționale, care poartă numele unor obiective cunoscute din România: Mânăstirea Voroneț, Cimitirul Vesel, Coloana Infinitului și Castelul Peleș. Bugetul era limitat, așa că făcusem câte un exemplar din fiecare. Doar că nu știam exact cum să le vând. Nu voiam ca viitorul cumpărător să aștepte o veșnicie până le produc.

AceeaşiMărie.ro şi o nouă abordare de business

La câteva luni distanță, am avut un noroc imens să cunosc doi oameni care m-au ajutat să pun businessul pe picioare. Ergo mi-a explicat cum stă treaba cu stocurile, cu vânzarea produselor și de ce e important să am un MVP acum, la început, iar Alex mi-a fost alături în tot acest parcurs, cu o răbdare infinită vizavi de perfecțiunea mea care, de cele mai multe ori, devine enervantă.

A urmat un proces lung, în care am trecut de la alegerea materialului la diverși furnizori, apoi la diverse dezamăgiri mai mari sau mai mici. Perioada asta a fost un rollercoaster emoţional până am avut primul sample. E bun materialul ăsta? Îmi place culoarea? Să aleg alta? Dar dacă merg la celălalt furnizor?

Iar după primul sample au început testele pe materiale: cum se spală, cum se calcă, cum rezistă culorile. Cine a zis că ăsta e un business greu n-a exagerat cu nimic 🙂

Ultimele zile înainte de lansare au fost dedicate siteului, unde am mai meșterit niște detalii, mulțumită echipei Superior Media.

Tot acest proces mi-a pus cu adevărat răbdarea la încercare și m-a ajutat s-o mai temperez, fiindcă nu toate lucrurile s-au întâmplat în timpul pe care îl aproximasem, iar pe lângă asta, mereu interveneau neprevăzute. În domeniul ăsta chiar n-ai cum să te plictisești. 🙂

Așa că, într-o perioadă în care am fost și suntem cu toții puși la încercare, am dorit să merg mai departe cu Aceeași Mărie, care de câteva zile are și site, iar produsele aflate pe stoc vor ajunge în 1-2 zile de la comandă.

Deși poate părea o poveste clasică între o bunică și nepoata ei, între mamă și fiică, eu sunt mai mult decât fericită că am trăit niște momente care vor rămâne veșnic în sufletul meu și pe care le pot așterne aici. Și, dacă stau bine să mă gândesc, am avut două motive care m-au condus către acest drum: iubirea pentru modă și dorul de copilărie, ceea ce mă ajută să fac lucruri mizând pe autenticitate.

Mulțumesc, Alex, Ergo, Pinkish, Lavinia, George Noroc și tuturor care m-au sprijinit moral în tot acest proces. Love you all!

*Aceeași Mărie este un brand românesc de fashion care pune accent pe simboluri tradiționale transpuse într-un stil minimalist. Este puntea de legătură dintre tradiție și modernitate, ce creează o simbioză care te ține în echilibru.

Aceeași Mărie se adresează tuturor femeilor care preferă un stil autentic, cu accent pe naturalețe, confort și care iubesc conexiunea cu originile românești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *