2021 este anul introspecției pentru mine. Am resimțit lucrul ăsta în toate spectacolele pe care le-am văzut la FITS. Totul a fost mai profund, mai de înțeles pentru sufletul meu. Dar cred că cel mai mult am resimțit asta la IONA, care s-a jucat într-un loc special, la Cisnădioara.
Până la biserica fortificată ai de urcat un pic, ceea ce te scoate din rutina intratului dintr-o sală de teatru în alta. Ce mi-a plăcut a fost că obsesia mea de control, de a ști cât timp durează să urc până acolo, a dispărut odată ce m-am bucurat de mirosul naturii și de priveliștea orașului. Sau mai bine spus, de prezent.
Odată ce ajungi pe vârful stâncos al dealului, apusul te premiază cu un spectacol de culori, iar fațada bisericii te integrează deja în poveste.
Înăuntru, luminile în nuanțe de albastru și violet scot în evidență arcada clădirii, locul în care are loc și spectacolul de teatru.
Cu o voce puternică și gesturi care ascund simboluri ale bogăției interioare, Lari Grigorescu interpretează într-un mod spectaculos rolul lui IONA, pescarul aflat în burta peștelui. Își pune întrebări și își răspunde, vorbește tare cu sine însuși, atinge înțelepciunea și nebunia, iar dansul completează fiecare stare de furie sau extaz.
Sursă foto: Bogdan Botofei, FITS 2021
Pentru o experiență unică, textul e susținut de muzică live, compusă și interpretată de Adrian Nour și Lucian Maxim, care devin și ei parte din poveste.
Costumele și decorul sunt de-o pură simplitate, în scenă rămân doar elementele simbolice, care lasă loc imaginației fiecărui spectator.
Îndrăgostită oricum de suprarealismul din pictură, acum pot completa sentimentul și cu cel din teatru, în special din acest spectacol. IONA e un dar pentru cei care știu să-l primească, pentru cei care au nevoie de profunzime, iubire de sine și emoție la cel mai înalt nivel.
Aștept să-l revăd cu drag la FITS 2022.