A trecut o săptămână și un pic de când s-a încheiat FITS, iar eu tot am piele de găină când mă gândesc la ce a însemnat Pardes pentru mine. Aveam nevoie să-mi trag un pic sufletul după intensitatea festivalului și să revin aici, cu câteva gânduri despre un spectacol de dans contemporan, care a reprezentat al doilea highlight al festivalului în viziunea mea.
La fel ca în cazul Amore, care m-a făcut să trăiesc cele mai profunde emoții, Grădina Paradisului spune o poveste care pune accent pe spiritualitate, pe contopirea sufletului cu straturile profunde ale sinelui.
Este adevărat că sunt încă novice în ale dansului contemporan și încă din adolescență m-am concentrat mai mult pe spectacole de teatru decât pe dans contemporan. Dar cred că emoția se transmite indiferent cât de experimentat ești. Simt când ceva e autentic, când e pus în scenă cu toată profunzimea lui. Așa s-a întâmplat și aici.
Inițial, când m-am pus să scriu acest articol, aveam în minte să fac o paralelă între reprezentațiile celor două companii, Kibbutz Contemporary Dance Company – cu Nevoia de mângâiere și Vertigo Dance Company – cu Grădina Paradisului, ambele fiind în cadrul FITS. Am renunțat la idee pentru că nu poate exista un termen de comparație între ele. Ambele au impresionat prin mișcările executate fără cusur, prin expresiile faciale, decor, poveste. Au avut concepte atât de diferite, dar puternice din punct de vedere emoțional, încât cel mai important lucru este ce a schimbat în sufletul fiecărui spectator.
Semnificația numelui
Grădina Paradisului sau Pardes este un dialog dintre trup și suflet. Cuvântul Pardes vine din ebraică și înseamnă ”livadă”. Își are originea în persana antică și se referă la o grădină cu copaci.
Noa Wertheim, coregraful companiei Vertigo, a găsit acest concept în timpul pandemiei, când partenerul ei planta niște copaci. Atunci i-a spus: ”Noa, Noa, vino să vezi frumosul paradis!”, iar în mintea ei era: ”Wow, e încredibil! Acum am și un nume de spectacol.” (râde).
Dar în spatele numelui stă un concept mult mai profund. Noa încearcă să găsească legătura dintre minte și suflet, iar fiecare literă din acest nume (Pardes) are mai multe semnificații, pe lângă cel literar. Este vorba de sensul profund al fiecărei litere și ce înseamnă el din punct de vedere biblic. De exemplu, litera S se referă la secret (mister – ca formă literară) sau mistic, obținut printr-o inspirație sau revelație.
Conceptul
Redescoperirea umanității.
Suntem prinși în materialism. Sufletul nostru, gândirea, inima noastră, sinele nostru. Toate sunt localizate în trup. Și asta explorează coregrafa. Trece la o zonă de redescoperire a umanității, prin acest Pardes.
Sursă foto: Sebastian Marcovici, FITS 2022
Și pentru că profunzimea se simte mai bine atunci când nu e forțată, Noa nu și-a pus un deadline pentru acest spectacol. Crede că ”un deadline limitează procesul creativ”. A fost personal și a discutat despre muzică cu cel mai bun percuționist din Israel, și-a luat timp suficient pentru a antrena trupa de dans și le-a pus pe toate în formatul ei.
Mi s-a părut interesant că în interviul pe care l-a ținut după spectacol a menționat faptul că ”arta are nevoie de conflict pentru a ieși ceva extraordinar, iar Pardes nu are acest conflict”. În mod normal, din suferință, din conflict ies cele mai frumoase opere de artă. De exemplu, în Nevoia de mângâiere, despre care am menționat mai sus, conceptul spectacolului este Holocaustul. Este dur, real, marcant.
La o primă impresie, Pardes pare că n-are niciun concept, n-are un conflict pe care se susține spectacolul. Însă este mai mult de atât. Trebuie doar să fii prezent, să asculți, să vezi și să simți.
Spectacolul
Muzica islamică are o anumită vibrație pentru mine și asta s-a văzut în primele secunde de la începerea spectacolului, când eram integrată complet în povestea dansului.
Decorul a însemnat o adevărată metaforă. Un decor simplu, dar pe care s-a spus o întreagă poveste. Umbrele artiștilor, care se accentuau și își modificau forma în funcție de fiecare mișcare a dansatorilor, m-au dus cu gândul la sufletele noastre care vor apropiere, iubire, blândețe, dar pe care trupul nu le lasă întotdeauna în vulnerabilitatea acestor sentimente.
Costumele lor și rotirea corpurilor în cercuri repetitive mi-au amintit de dansul Sufit. Este un dans considerat ca o meditație, care pune accent pe spiritualitate, pe abandonarea ego-ului și a dorințelor materiale.
Sursă foto: Sebastian Marcovici, FITS 2022
Tot în Pardes există un moment în care dansatorii își eliberează o parte din costum și rămân în body-uri nude, ceea ce înseamnă renașterea spiritului către adevăr. Puritatea sufletelor este redată, metaforic, prin ”goliciunea” lor fizică, așa cum și Adam și Eva umblau dezbrăcați în Grădina Edenului.
Sursă foto: Sebastian Marcovici, FITS 2022
Final
Vertigo este mai mult decât o companie de dans. Este artă, natură, este o adevărată filozofie. Și, ca o vorbă de final: ”Să ne hrănim mai mult sinele profund decât cel material. Suntem învățați să fim în competiție unii cu ceilalți, să fim într-un stres continuu, să facem shopping și să ne etalăm lucrurile, să nu ne ascultăm puritatea și frumusețea sufletului. Nu practicăm asta, deși ar trebui.”, spune Noa.
Sursă featured image: Sebastian Marcovici, FITS 2022