La începutul lui august am dat fuga la Brașov pentru o școală de vară de ilustrație în botanică.

Vorbesc destul de puțin despre faptul că, pe lângă Aceeași Mărie și încă un business pe zona de comunicare online, mai și pictez. Însă ori de câte ori simt că vreau să mă detașez de probleme, pictura devine oaza mea de bine.

Desenez și pictez de mică, însă nu a fost niciodată ceva serios. De aproximativ trei ani am investit tot mai mult în direcția asta, pe o școală de pictură din București, iar de curând la cea din Brașov. Nu mă limitez doar la acestea, am pus deja ochii pe o școală de vară din Florența, dar o să vorbesc despre ea la momentul respectiv.

Știam că ilustrația în botanică nu este deloc ușoară, eu pictând oricum mai mult în ulei. Știam că va fi o provocare din care ori ajungea să-mi placă tehnica asta, ori nu.

Pe lângă faptul că mi-a plăcut enorm și pictez și la ora actuală diverse plante (ba chiar am avut un proiect în care mi s-a oferit oportunitatea de a desena florile parfumului Chanel No.5), am mai rămas și cu câteva lucruri importante din această experiență:

  • Schimbă perspectiva – valabil atât la plante sau la orice obiect pe care îl pictezi, dar și în viața de zi cu zi, schimbarea de perspectivă aduce noi “aha-uri”, entuziasm și plăcerea de a continua chiar și atunci când ceva nu ne iese.
  • Răbdare, răbdare, răbdare – ahhhh, cât de mult mi-a fost pusă la încercare răbdarea! Pictura, în special ilustrația, este clar un exercițiu de răbdare. Știu, ne dorim să ajungem la vârful muntelui cât mai repede ca să celebrăm reușita. Sau, în cazul meu, să termin de desenat floarea cât mai repede, să sar peste multele schițe și să ajung la produsul final. Vreau să mă bucur de rezultat, mai puțin de proces, iar acest lucru nu e posibil. Din nou, nici în pictură, nici în viață.

  • Schimbarea aduce întotdeauna ceva bine – din fiecare curs/școală/workshop plecăm acasă cu cel puțin o informație în plus față de cum am venit. Nu mi-a fost comod să las Bucureștiul pe un alt oraș pe care nu-l cunoșteam foarte bine. Însă la finalul școlii parcă eram de acolo, cu noi prietene la braț, locuri în știam unde o să mânânc, de ce tourist traps să mă feresc și unde găsesc cea mai bună înghețată. Plus o sumedenie de informații acumulate în zona de ilustrație.

M-am bucurat de un “me time”, chiar dacă lucram dimineața, înainte de curs, sau seara, după el. A fost o adevărată experiență care mi-a adus atât informații noi despre domeniul pe care îl iubesc enorm, cât și despre schimbarea de care aveam nevoie la momentul respectiv. Am reușit să mă reapropii de mine, să fiu eu cu mine însămi în multe momente.

N-am nicio concluzie fabuloasă la final. Ci pur și simplu să încercați, chiar dacă frica ne mai bântuie gândurile din când în când și ne zice să stăm frumușel în pătuțul nostru comod.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *